
Popularity: 4% [?]
Ce se intampla cand si staff-ul de natie straina din firma
invata cateva cuvinte romanesti!
Apare Circulara ! .. prin e-mail:
To: All Romanian Speaking Staff
Subject: Improper Language Usage
It has been brought to our attention by several officials
visiting our office in Romania that offensive language is commonly
used by our Romanian speaking staff. Such behavior, in addition to
violating our policy, is highly unprofessional and offensive to both
visitors and staff.
All personnel will immediately adhere to the following rules:
1. Words like futui, în pula mea, pula and other such
expressions will not be tolerated or used for emphasis or dramatic
effect, no matter how heated a discussion may become.
2. You will not say si-a bagat pula when someone makes a
mistake, or s-a cacat pe el if you see someone being reprehended, or
baga-mi-as, when a major mistake has been made. All forms and
derivations of the verb a se caca and a se fute are utterly
inappropriate and unacceptable in our environment.
3.No project manager, section head or administrator under any
circumstances will be referred to as pula de om, cacanaru’ or boul.
4. Lack of determination will not be referred to as pulalau
nor will persons who lack initiative be referred to as muiangiu.
5. Unusual or creative ideas offered by management are not to
be referred to as porcarii.
6. Do not say futu-ti mata if somebody is persistent; do not
add pula mea, if a colleague is going through a difficult situation.
Furthermore, you must not say am pus-o (refer to item 2) nor o
sa ne-o traga when a matter becomes excessively complicated.
7.When asking someone to leave you alone, you must not say
du-te-n pula mea or should you ever substitute “May I help you?” with,
ce pula mea vrei?.
8.Under no circumstances should you ever call your elderly
industrial partners bosorogi împutiti.
9.Do not say ia mai mereti-n pula cu cacatu’ asta when a
relevant project is presented to you, nor should you ever answer
futu-te-n cur when your assistance is required.
10..You should never call partner representatives as boul
dracului or tâmpitu’ ala.
11..The sexual behavior of our staff is not to be discussed in
terms such as pizdulica buna, futaciosu’ or homalau’ lu’ peste.
12.. Last but not least, after reading this note, please do not
say ma sterg la cur cu textul asta.
Just keep it clean and dispose of it properly.
Popularity: 5% [?]

“Nu te prezinţi, nu te reprezint”
De ce politicienii iau decizii doar în favoarea pensionarilor, asistaţilor şi bugetarilor şi uită de mediul privat, de antreprenori, de tineri, de salariaţii din mediul privat? Fiindcă fraierii din mediul privat nu se duc la vot. Neexistînd cerere din partea acestei categorii, partidele şi politicienii îşi adaptează oferta pentru categoriile de asistaţi: bugetari şi pensionari. De ce? Fiindcă ăia se duc la vot. Sintagma “nu votezi, nu exişti” este foarte adevărată în cazul ăsta.
Fraierii care lucrează la privat s-au autoexclus din viaţa cetăţii iar, în consecinţă, problemele lor nu există. Bătălia deciziilor economice se va da între bugetari şi pensionari. Cine dă mai mult bugetarilor şi pensionarilor acela va fi în Parlament, la guvernare, la Preşedinţie. Salariaţii din privat şi tinerii, în general, nu există şi nici nu vor să existe. Vom avea de ales între prime şi sporuri mai mari pentru bugetari, pensii mai mari pentru pensionari şi manele şi pomeni mai multe pentru asistaţi. Structura prezenţei la vot spune: pensionarii, bugetarii şi asistaţii decid structura Parlamentului, culoarea guvernării şi Preşedintele. Deci, problemele lor sînt singurele care contează.
Politicienii nu s-au căcat pe ei de frică şi nici nu au căzut în depresie din cauza neprezentării la vot a populaţiei active. S-au adaptat iar revolta prin neprezentare a tineretului urban, strîmbatul din nas al corporatiştilor acriţi şi bosumflarea stupidă a salariaţilor şi antreprenorilor din mediul privat i-a făcut pe politicieni să renunţe total la a reprezenta aceste categorii (nu votezi, nu exişti; nu exişti, nu te reprezint) şi să-şi concentreze întregul efort politic, legislativ, guvernamental, bugetar, financiar şi de comunicare către categoriile care se prezintă la vot, care există şi care doresc să fie reprezentate: asistaţii, pensionarii şi bugetarii.
Dacă vrei să pierzi alegerile, să nu intri în Parlament, să te zbaţi la 5%, atunci adresează-te tineretului şi salariaţilor şi renunţă la bugetari şi pensionari. Dacă vrei să ieşi din politică pe uşa din dos scade salariile din administraţie, nu mai acorda creşteri de pensii şi sporuri bugetarilor, scade taxele şi sprijină mediul privat. Mai pe înţelesul corporaştilor care cred că le-au dat o lovitură mortală politicienilor neducîndu-se la vot: cea mai bună soluţie să dai faliment e să vinzi iPod-uri atunci cînd ştii că singurii cumpărători care se deranjează să iasă din casă şi să-ţi calce pragul sînt ţăranii de peste 60 de ani. Asta le cerem noi politicienilor. Astăzi, în România anului 2009, politicianul care se adresează tineretului, păturii educate de la oraşe, salariaţilor şi antreprenorilor din mediul privat, este pur şi simplu un imbecil sinucigaş. E ca şi cum ai vinde CD-uri cu Chopin în Ferentari. Nu înţeleg cum cineva care nu e atît de idiot încît să vîndă mp3-uri surzilor şi chiloţi tanga mamailor din Teleorman poate avea pretenţia de la politicieni să facă asta. Aşa cum voi nu vreţi să daţi faliment sau să vă pierdeţi job-ul, nici ei nu vor să rămînă în afara Parlamentului sau a guvernării. Aşa că vă vor creşte taxele, vor renunţa la orice reformă a sistemului birocratic, vor elimina orice posibilă facilitate acordată sistemului privat, vor creşte pensiile şi salariile bugetarilor, le vor acorda noi şi noi sporuri şi vor angaja din ce în ce mai mulţi. Bugetarii şi pensionarii sînt peste 8 milioane, voi nu sînteţi mai mult de 100 000 (restul îşi fac vacanţa în ziua alegerilor sau stau pe la terase şi se felicită pentru superioritatea cu care au luat decizia inteligentă de a nu se duce la vot).
În politică deciziile ţin seama în proporţie de 90% de piaţa politică. Iar dacă pe piaţa politică cererea e de asistenţă şi siguranţă, atunci politicienii asta vor oferi. Cine are impresia că deciziile politice ţin seama de părerea despre lume şi viaţă a economiştilor, de părerile avizate ale antreprenorilor şi corporatiştilor, exprimate savant la un grătar, din fundul nisipurilor de aur sau de pe o terasă de fiţe, se înşală. Se va spune: “păi, da, dar din punct de vedere economic e aberant, se va ajunge la un dezastru etc etc”. Nu. Politicienii gîndesc pe termen scurt (aşa o cere piaţa politică), pe maxim patru ani. Vor mări taxele şi se vor împrumuta ca să-şi ţină clienţii (bugetari, asistaţi şi pensionari) satisfăcuţi. Şi mai departe nu-i interesează. Iar micul corporatist urban va ajunge să plătească taxe de 90%. Şi le va plăti. Fiindcă nu are de ales. Iar taxele se vor duce transforma în pomeni electorale către categoriile care se prezintă la vot. “Păi o să ne enervăm şi o să….” O să ce? Chiar sînt curios dacă vreun blazat şi acrit de 25 de ani are idee ce va face în asemenea condiţii. Da, ştiu. “O să ne enervăm şi o să dăm cu umbreluţa din Sex on the beach de pămînt!”*
Indirect, absenţa la vot se plăteşte cu job-ul, afacerea sau, în cel mai bun caz cu o amendă usturătoare, plătită lunar. Se vorbea despre o posibilă lege care să oblige oamenii să meargă la vot (o tîmpenie, în opinia mea) iar sancţiunea neprezentării să fie amenda. Sancţiunea există deja. S-au mărit salariile bugetarilor, s-au mărit pensiile, trebuie bani ca să fie plătite. Astfel, se vor mări şi taxele, şi impozitul unic, şi TVA-ul. Diferenţa dintre 19% şi 25%, dintre 16% şi 20% e amenda neprezentării la vot. Repet, în cazul fericit. De multe ori amenda poate fi falimentul sau şomajul. Şi este deja.
*Habar n-am dacă Sex on the beach are umbreluţă. Dacă n-are, nasol. Corporatiştii nu vor putea să-şi exprime revolta civică.
Popularity: 4% [?]
Am terminat şi facultatea. Ca orice copil conştincios şi ascultător m-am hotarât să îi ajut pe ai mei să izoleze casa. În schimb nu a trecut prea mult timp şi resursele mele fizice şi morale rămase s-au consumat. Aşa că, l-am luat pe Mihăiţă, ne-am urcat pe motor şi ne-am mai oprit la Costineşti. În sfârşit o săptamana in care am putut face tot ce am vrut, fără să trebuiască să mai ţin cont de părerea cuiva. O săptmana în care nimeni să nu mă trezească la ore prea matinale şi să mă roage să ii fac vreun favor făra sa uite după aceea să îmi mulţumească.
M-am reîntalnit aici cu o persoana foarte dragă mie si am povestit vrute si nevrute, multe şi frumoase şi m-am simţit bine.
Îi mulţumesc acelei persoane şi îi promit ca in sufletul meu va avea întotdeauna un loc special.
Vacanţa a luat sfârsit! Înapoi la casă!
Popularity: 3% [?]
Fericirea este precum o minge după care alergi toată viaţa, iar când o prinzi, îi dai cu piciorul… acum nu mai alerg dupa ea, o aştept să mă lovească în cap şi sper să fiu destul de deştept să o prind şi de data asta să nu îi mai dau cu piciorul ci să o păstrez
Popularity: 2% [?]
Powered by WordPress